In lumea mea…
In lumea mea interioara construiesc castele de nisip in fiecare zi… pentru a calca trufas pe ele in ziua ce urmeaza.
In lumea mea interioara ma sprijin de un stalp de ceara. Si-l incalzesc sub soarele unor dorinte false si mi-l topesc cu dorul viselor desarte.
In lumea mea interioara rasare soarele in fiecare zi, din nou, dupa aceeasi luna plina, se-alearga nesfarsit pe-un cer arid si lasa inca o zi sa mai vina.
In lumea mea interioara, inchisa intr-un cub de gheata, mai zace inca o speranta, si mai creez din fiecare strop de sunet si pata de culoare forme multicolore-n care inchid cuvinte ce apoi le las sa zboare.
In lumea mea e loc de de vise, e loc de basme cu pitici si elfi, e loc de-o feerie de culori si sunete, e loc sa speri, e loc sa crezi.
In lumea mea interioara sunt EU cu MINE doar si e de-ajuns, de vezi desertul ce-l arat in doara fii multumit ca nu te lupti cu arsita noptilor sale de vara.
In lumea mea interioara ma nasc si mor de zeci de ori pe zi si-n asteptarea uneia fatale, cand ceasul meu din ticait se va opri, ma bucur iar si iar de fiecare clipa in care pot sa mor si sa renasc in lumea mea interioara.
De bati la usa lumii mele, de vrei sa vezi ce se ascunde-n ea, sa lasi te rog afara mania si orgoliul, minciuna si mandria. Sa nu imi pangaresti cu rautate sanctuarul, sa nu-mi rupi florile prieteniei, sa nu-mi inchizi in palme visele ce zboara razlete pe campiile sperantei.
In lumea mea interioara sa nu cumva sa versi vreo lacrima fugara, e cer senin si ploaia n-o sa apara decat in zilele de primavara, sa calci cu grija, sa te misti incet, n-as vrea cumva ca, din greseala, sa imi trezesti vre-un vis incert.
De fapt, mai bine chiar, sa stai afara, pentru ca, daca te gandesti mai bine, nu-i decat lumea mea interioara.
Si nu din rautate-ti spun acum, ca-n lumea mea interioara, de-ar fi sa intri intr-o zi, cu siguranta nu ai mai iesi. Asa ca stai de-o parte, nu te grabi sa rascolesti abisul, nu cauta sa vezi ce nu e la lumina, si lasa-ma sa imi continui visul.
Author: E.M.S.
