E.L.L.A.

Ne schimbam… de-a lungul timpului se schimba totul in jurul nostru. Si ne schimbam si noi. Din copilarie pana in adolescenta se formeaza unele caracteristici si linii generale, se formeaza o personalitate. Si o data formate ai impresia ca te poti defini. Asta esti tu si gata. Si mai trec niste ani si se mai schimba obiceiuri, si se mai schimba personalitatea. Si te redefinesti. Dar nu realizezi. Pur si simplu adaugi si iti spui ca “Asta sunt eu”. Dar intre timp ti s-au schimbat prioritatile, intre timp speri si iti doresti sa fi evoluat. Si te surprinzi uneori analizandu-ti gesturile, cuvintele, faptele si ramai surprins ca sunt ale tale. In vartejul vremurilor si evenimentelor nu mai apuci sa realizezi ca te-ai dat jos din carusel si te-ai urcat intr-un montagne-russe cu schimbari rapide de altitudine si situatii.  Cand si unde am renuntat la unele din visele copilariei ? Cand si unde am inceput sa-mi pierd rabdarea? Cand si unde am uitat ca e frumos sa te joci ? Ne aducem din nou aminte din cand in cand, oftam cu regret si mergem mai departe. Alte vise, alte preocupari, lucruri mai serioase, ca doar suntem adulti.

O superba analogie intre dezvoltarea embrionului uman si istoria omenirii, via illuzia.net

Pe cand la noi asa studenti? Pe cand la noi asa facultati

Here is a great letter from MIT to a prospective student and that student’s response.

Mr. John T. Mongan
123 Main Street
Smalltown, California 94123-4567

Dear John:

You’ve got the grades. You’ve certainly got the PSAT scores. And now you’ve got a letter from MIT. Maybe you’re surprised. Most students would be.

But you’re not most students. And that’s exactly why I urge you to consider carefully one of the most selective universities in America.

The level of potential reflected in your performance is a powerful indicator that you might well be an excellent candidate for MIT. It certainly got my attention!

Engineering’s not for you? No problem. It may surprise you to learn we offer more than 40 major fields of study, from architecture to brain and cognitive sciences, from economics (perhaps the best program in the country) to writing.

What? Of course, you don’t want to be bored. Who does? Life here *is* tough *and* demanding, but it’s also *fun*. MIT students are imaginative and creative – inside and outside the classroom.

You’re interested in athletics? Great! MIT has more varsity teams – 39 – than almost any other university, and a tremendous intramural program so everybody can participate.

You think we’re too expensive? Don’t be too sure. We’ve got surprises for you there, too.

Why not send the enclosed Information Request to find out more about this unique institution? Why not do it right now?

Sincerely,

Michael C. Benhke
Director of Admissions

P.S. If you’d like a copy of a fun-filled, fact-filled brochure, “Insight,” just check the appropriate box on the form.

May 5, 1994

Michael C. Behnke/
MIT Director of Admissions/
Office of Admissions, Room 3-108/
Cambridge MA 02139-4307

Dear Michael:

You’ve got the reputation. You’ve certainly got the pomposity. And now you’ve got a letter from John Mongan. Maybe you’re surprised. Most universities would be.

But you’re not most universities. And that’s exactly why I urge you to carefully consider one of the most selective students in America, so selective that he will choose only *one* of the thousands of accredited universities in the country.

The level of pomposity and lack of tact reflected in your letter is a powerful indicator that your august institution might well be a possibility for John Mongan’s future education. It certainly got my attention!

Don’t want Bio-Chem students? No problem. It may surprise you to learn that my interests cover over 400 fields of study, from semantics to limnology, from object-oriented programming (perhaps one of the youngest professionals in the country) to classical piano.

What? Of course you don’t want egotistical jerks. Who does? I *am* self-indulgent *and* over confident, but I’m also amusing. John Mongan is funny and amusing – whether you’re laughing with him or at him.

You’re interested in athletes? Great! John Mongan has played more sports – 47 – than almost any other student, including oddball favorites such as Orienteering.

You think I can pay for your school? Don’t be too sure. I’ve got surprises for you there, too.

Why not send a guaranteed admission and full scholarship to increase your chance of being selected by John Mongan? Why not do it right now?

Sincerely,

John Mongan

P.S. If you’d like a copy of a fun-filled, fact-filled brochure, “John Mongan: What a Guy!” just ask.

Canalele de ştiri sunt inundate cu veşti despre criză, efectele ei, imediate sau pe termen lung, şi  multe buletine de ştiri au devenit un fel de necroloage. X,Y,Z s-a sinucis din cauza crizei, din cauza lipsei de bani, din cauza falimentului, din cauza…

Sunt persoane care resimt cu adevărat criza şi sunt foarte afectate. Sunt persoane care prosperă şi profită de criză. Şi cam ca întotdeauna, cei săraci sunt şi mai săraci iar cei bogaţi se îmbogăţesc şi mai mult.

Altă eră, altă criză, Einstein spunea că:

Să nu pretindem că lucrurile se vor schimba dacă noi continuăm să facem aceleaşi lucruri. O criză poate fi o adevărată binecuvântare pentru orice persoană, orice naţiune. Pentru că orice criză va genera progres.

Creativitatea se naşte din suferinţă, la fel cum ziua se naşte din noapte. În timp de criză se nasc invenţiile, apar noi descoperiri şi mari strategii. Cel ce depăşeşte criza, se depăşeşte pe el însuşi, fără să se simtă doborât. Cine dă vina pe criză pentru eşecurile sale, işi neglijează propriile talente şi generează un respect mai mare pentru probleme decât pentru soluţii.  Adevărata criză este de fapt incompetenţa.

Cel mai mare inconvenient al oamenilor şi naţiunilor este lenea cu care încearcă să găsească soluţii la problemele lor. Nu există nici un fel de provocare fără o criză.  Fără provocări, viaţa devine o rutină, o agonie înceată.  Nu este răsplată fără criză. În timp de criză de fapt putem arăta cine suntem cu adevărat. Fără criză, orice vânt devine o adiere. Să vorbeşti despre criză înseamnă să o promovezi. Să nu vorbeşti despre ea ar însemna să lauzi conformismul. În loc de asta, hai mai bine să muncim din greu.
Să încetăm, o dată pentru totdeauna, criza reprezentată de tragedia lipsei de voinţă în a o depăşi.