There once was a woman who woke up one morning, looked in the mirror, and noticed she had only three hairs on her head.
“Well,” she said, “I think I’ll braid my hair today.”
So she did and she had a wonderful day.
The next day she woke up, looked in the mirror and saw that she had only two hairs on her head.
“H-M-M,” she said,”I think I’ll part my hair down the middle today.”
So she did and she had a grand day.
The next day she woke up, looked in the mirror and noticed that she had only one hair on her head.
“Well,” she said, “today I’m going to wear my hair in a pony tail.”
So she did, and she had a fun, fun day.
The next day she woke up, looked in the mirror and noticed that there wasn’t a single hair on her head.
“YAY!” she exclaimed. “I don’t have to fix my hair today!”
Attitude is everything. Be kinder than necessary, for everyone you meet is fighting some kind of battle.
Scriu rar pe blog. Parţial pentru că nu îmi place să îmi exprim ideile aşa… pe larg, unui public necunoscut. Dar azi am sa vorbesc despre părerile mele în privinţa unei anumite probleme. Exprimarea corectă.
Nu prea folosesc diacritice. Bine, recunosc, nu le folosesc niciodată, cel puţin nu în conversaţii online, nu în posturi, nu în mailuri… Le folosesc atunci când trebuie să scriu ceva mult prea oficial, cum ar fi spre exemplu vre-un material … şcolar sau vreo scrisoare cu adresare oficială.
Dar asta nu înseamnă că nu ştiu a vorbi corect româneşte. Nu înseamnă nici că sunt de acord cu limbajul gen hi5. Şi, pentru Dumnezeu, nu înseamnă că am să tolerez vreodată greşelile gramaticale grave. Nu, nu mă cred superioară nimănui, şi eu greşesc la rândul meu. Nu, nu sunt absurdă să nu trec cu vederea micile greşeli de scriere. Se întâmplă oricui să mai greşească, să scrie altceva din viteză, să apese altă tastă. Mi se pare doar o chestie de foarte mult bun simţ să ştii să te exprimi corect în limba natală. Alta n-ai.
Şi dacă din întâmplare te trezeşti că mai ştii şi o altă limbă, gen engleză, nu înseamnă că nici aia nu are reguli. Dacă le ştii, le foloseşti, implicit şi limba respectivă. Dacă nu le ştii, stai în banca ta. Dacă totuşi trebuie, sau consideri că este necesar să vorbeşti limba respectivă, apreciază atunci când alţii te corectează şi bagă la cap, să nu mai greşeşti pe viitor. Şi cere-ţi scuze. De multe ori. De fiecare dată. Nu doare, dar arată interesul tău în a te exprima coerent, corect, şi eforturile pe care le faci în această direcţie. Altfel eu sau oricare altul va considera ca eşti un analfabet, un anagramat şi între tine şi omul peşterilor s-a creat o legătură directă, fără nici un fel de evoluţie a civilizaţiei.
P.S.: Scrierea acestui post mi-a luat cu 5 minute mai mult decât în mod normal pentru că am ţinut să folosesc diacriticele.
P.S.2: Nu caut sa aduc ofense nimănui, dacă te regăseşti şi te simţi ofensat, nu sunt interesată de remarcile jignitoare pe care mă aştept să le faci. Vezi de drumul tău
Blamat, discutat, aratat cu degetul, iubit, adorat, ascultat cu sufletul… un mare artist s-a stins ieri. Muzica lui ne va ramane peste timpuri, sa ne incante, pe noi si generatiile viitoare.
Kiss me out of the bearded barley
Nightly beside the green green grass
Swing swing swing the spinning step
You wear those shoes and I will wear that dress
Oh kiss me beneath the milky twilight
Lead me out on the moonlit floor
Lift your open hand
Strike up the band and make the fireflies dance
Silver moons sparkling
So kiss me
Kiss me down by the broken tree house
Swing me upon its hanging tire
Bring bring bring your flowered hat
Well take the trail marked on your fathers map
